Posted by: Ciprian Muntean | 7 April 2011

Jocul vieţii

În şoaptele adânci ale copilăriei,
copiii alergau şi se ascundeau, mereu se găseau.
Părinţii ziceau: – Ascundeţi-vă !

În fericirea nebună a tinereţii,îndrăgostiţii alergau
şi se ascundeau într-un sărut,
în timp ce inimile lor bătânde ziceau: -Ascundeţi-vă !

În goana orelor bolnave părinţii alergau, dar oboseau.
Deasupra de nori se-ascundeau şi nimeni nu-i mai găsea.

Copiii-şi strigau părinţii: – Nu vă ascundeţi !,
dar aceştia uitară jocul şi nu se mai iveau.

Copiii alergau plângându-şi părinţii,
de căutare se ascundeau în căutare,
dar ei înşişi îmbătrâneau,
strigând se simţeau strigaţi
şi orele alergau şi se ascundeau
mereu în oameni.

    (din volumul “Jocul vieţii”, 2002)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: