Posted by: Ciprian Muntean | 8 April 2011

A doua naştere

Am să încep cu o scurtă confesiune,
de ceva timp simt ceva ciudat, aşa ca şi cum
eu nu mai sunt eu, ca şi cum altcineva cucereşte
toate poziţiile strategice ale propriei mele fiinţe
şi începe să ţintească spre
necruţătorul timp cu o precizie măiastră.

De-aceea vă spun,
altcineva prin ochii mei priveşte cerul pătat cu sângele
celor căzuţi în luptele acelea prelungite până la moarte,

altcineva cu gura mea mestecă cuvintele,
de care se va însănătoşi destinul meu suferind de nedreptate

altcineva trage în plămânii mei dulcea respiraţie a iubirii,

altcineva bate la inima mea ca la o maşina de scris
tratatul de independenţă,

altcineva mi-a împrumutat oasele şi le-a îmbrăcat
cu carne albă, ca din toate părţile privit
să se vadă acest steag alb de pace, ce sunt.

    (din volumul de poezii „Amintindu-mi cu inima”, 2004)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: