Posted by: Ciprian Muntean | 8 April 2011

Aniversarea lacrimei

Îmbrăţişare mai dulce decât privirea nu am.
Oricât aş dori, nu pot a-mi dezobişnui sufletul
să înţeleagă lacrimile copacilor răstigniţi de vânt.

Sunt foarte uşor, propriul meu centru de greutate
nu este nimic altceva decât această clipă mustind de viaţă,
când pieptul luminii mi-apasă fruntea,
iar eu, copil nevinovat de vuietul crescut din mări,
nevinovat de lumina căzând din stele,
cu crucea mâinilor ating obrazul norilor.

Uneori stau la ospăţ de înserări,
cu cântecul sângelui aşezat în tronul inimii, împărat,
şi-atunci întind umbra mâinilor spre Tine Doamne şi Te rog:

-Dă-mi lacrimi de fericire şi prieteni să-mi plâng existenţa !

    (din volumul de poezii „Amintindu-mi cu inima”, 2004)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: