Posted by: Ciprian Muntean | 8 April 2011

Ploaia

Trecea o ploaie rece peste oraş
şi noi ne strângeam în braţe
sub aripile ocrotitoare ale unei păsări invizibile.

Trecătorii grăbiţi se adăposteau sub umbrele,
în timp ce ploaia-şi risipea puterea,
în timp ce clopotele-şi scuturau sunetele asurzitoare,
anunţând sacadat războiul fără învingători.

Numai noi iubito nu ne feream de obuzele albastre
pe care ploaia le exploda de obrajii noştri calzi,
ci ne strângeam în braţe, două lacrimi sub geana luminii.

Aburul respiraţiei tale îmi încălzea tâmplele
şi buzele tale se întâlneau cu ale mele
pentru simplul fapt că ne iubeam.

Trecea o ploaie rece peste oraş
şi noi nu încetam a ne strânge în braţe
sub aripile ocrotitoare ale unei păsări invizibile.

    (din volumul de poezii „Amintindu-mi cu inima”, 2004)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: