Posted by: Ciprian Muntean | 8 April 2011

Psalmul sângelui

Războaiele au adus din depărtare
otravă în fiecare floare, despre Tine Doamne, uitare.
E încă trist pe lume, noaptea ne strigă şi-acum pe nume.
Aici, acolo, mai bate un clopot fără zare,
pentru o taină pregătită de plecare.

Cu privirea ucisă de-o lacrimă vie,
îmi sprijin fruntea de-o furtună şi-mi zic:
– Prea singur n-am să fiu niciodată
cât sunt la putere peste o altfel de vedere.

Doamne Isuse, gravitaţia existenţei
Te cheamă în inima mea din albastrul abis,
iartă-mă şi învaţă-mă să rămân neînvins de moartea unui vis,
iartă-mă şi lasă-mă îmbălsămat cu nectarul iubirii,
vecin cu umbra Ta să mă simt nemurind,
iartă-mă şi întinde-Ţi împărăţia între bătăile inimii mele.

    (din volumul de poezii „Amintindu-mi cu inima”, 2004)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: