Posted by: Ciprian Muntean | 9 April 2011

Adio

Fiecare spunem adevăruri despre celălalt,
dar niciodată nu îndrăznim să ne apropiem
sufletului adevărul despre noi,
despre adânca tăcere din lacrimi, ce a luat locul
cuvintelor de iubire cu care ne răsfăţam,
despre adierea părerilor de rău ce a risipit în depărtări
petalele florii pe care în joacă le-ai smuls
pentru a afla de la soartă răspuns,
dacă te iubesc sau nu.

Am încredinţat secretul luminii din ochii tăi,
mâinii destinului, plin de invidie că va fi revelat,
cu timpul, celui care te va iubi până la capăt.

Astăzi, când mâinile mi se evaporă în lumina soarelui,
şi picioarele mi se topesc în nisipul arzător,
aici, pe plaja unde mi-ai promis
că eu voi fi ţărmul pe care braţele tale, două valuri,
îl vor înconjura pentru totdeauna,
legământul tău, un sărut pe care l-am crezut nemuritor,
doar pământul şi cerul, doar pământul şi cerul
se mai întâlnesc într-un sărut aprins, la răsărit.

    (din volumul de poezii “ Lacrima de până azi”, 2005)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: