Posted by: Ciprian Muntean | 9 April 2011

Atât de des

Atât de des, ne supărăm pe timpul care
înnoieşte sângele copacilor, toamnă de toamnă,
atât de des, ne supărăm pe timpul care
înnoptează în inimile părinţilor noştri,
atât de des, ne supărăm pe timpul care
înoată departe de ţărmuri, pierind în larg,
încât am uitat să-l şi iubim când ne surprinde
îmbrăţişaţi pe-o cale împreună…

    (din volumul de poezii “ Lacrima de până azi”, 2005)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: