Posted by: Ciprian Muntean | 9 April 2011

Dă-mi mâna

Dă-mi mâna şi închide ochii.
Eu trebuie să simt, tu trebuie să simţi
în mâna mea unindu-se cu mâna ta,
într-un sărut tandru al degetelor,
în mâna mea despărţindu-se de mâna ta,
într-un lung şir de păreri de rău,
că ne avem unul pe celălalt.

Oricât de bine ne-am cunoaşte,
mişcările tremurătoare ale genelor,
umbrele mâinilor căzând peste chipurile luminate,
orele de tăceri în care buzele se devoră,
se întâmplă ca pentru prima dată,
la fel de încete, oprind timpul,
la fel de misterioase, adâncind timpul,
la fel de neaşteptate, uitând timpul.

Dă-mi mâna şi închide ochii. Ai încredere în mine,
vom păşi pe acelaşi drum, împlinându-ne viaţa,
între îmbrăţişări, sărutări şi lacrimi,
sub cerul curgător al dimineţilor,
sub cerul revărsat al nopţilor.

    (din volumul de poezii “ Lacrima de până azi”, 2005)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: