Posted by: Ciprian Muntean | 9 April 2011

Era tare bine…

Era tare bine. Ne-am întâlnit în joacă
privirile cutremurător de blânde,
sub acoperişurile neîntrerupte de gene,
când culorile se adunau în curcubeu deasupra noastră.

“E loc între mâna mea înarmată cu o floare
şi mâna ta cuceritoare,
e timp între sprânceana mea ridicată în nori
şi buzele tale înmiresmate de un sărut,
îndeajuns, îndeajuns,
pentru o lungă şi frumoasă poveste de iubire”,
tainic ţi-am spus.

    (din volumul de poezii “ Lacrima de până azi”, 2005)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: