Posted by: Ciprian Muntean | 10 April 2011

Ninge neîntrerupt

Ninge de câteva ore peste oraş.
Într-o ninsoare menită să înspăimânte,
te ţin de mână şi înaintăm printre
oameni, iar eu mă întreb cu teamă:
“ Am mai putea înainta printre ei,
dacă într-un pariu inevitabil
cu versanţii înzăpeziţi ai vieţii,
toate speranţele lor ar dispărea sub
avalanşa clipelor ,
sau dacă, târând după ei, dorinţele
ca pe nişte sarcini din care
nu vor pierde niciuna,
vor reuşi să ajungă pe piscuri însorite?”
Ninge neîntrerupt peste mulţimea
în care intrăm. Înaintăm pe străzi
ca pe nişte trepte îngheţate ale unui munte neştiut
şi cad steluţe de zăpadă în genele noastre
şi cad steluţe, şi cad steluţe
şi nu vedem prăpăstiile înfricoşătoare.

    (din volumul de poezii “ Minunata civilizaţie a îndrăgostiţilor”, 2006)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: