Posted by: Ciprian Muntean | 10 April 2011

Să se destrame nori

În noaptea abia începută,
luna nestăpânindu-şi propriul ei contur,
să alunece din ochii tăi în ape tulburi,
să se destrame nori, să nu fie timp să-i numeri.

Să nu rostim adevăruri cărora nu ne putem supune,
să fie atât de linişte în această noapte,
încât să se audă doar trupurile noastre îmbrăţişate,
trosnind uşor ca nişte vreascuri uscate.

    (din volumul de poezii “ Minunata civilizaţie a îndrăgostiţilor”, 2006)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: