Posted by: Ciprian Muntean | 14 April 2011

Amorţesc din toate frunzele

În ochiuri de apă amorţesc
din toate frunzele, copacii îngheţaţi.
Nicio mişcare. O clipă numai, zăpada
cade ca un smalţ de pe frunzişuri.

Rămânem în braţe încremeniţi,
lipsindu-ne norii cenuşii de zăpadă,
într-un ţinut arămiu,
unde se odihneşte liniştită luna.

Mâinile mi le petrec pe lângă trupul tău,
ca pe aiuritele minutare ale unui ceas
care îşi anunţă orele nedesluşit.

    (din volumul de poezii “Din oricâte clepsidre”, 2009)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: