Posted by: Ciprian Muntean | 14 April 2011

Asediu

Oraşul era asediat de nori ostili. Stropii ploii cădeau
ca nişte cartuşe goale pe străzile rănite.

Umbrele noastre atrase către fereastră, se ignorau.
Ţi-ai lăsat capul pe umărul meu,
aşteptând ca norii să îşi epuizeze muniţia,
iar viaţa, rezervele de amăgiri.

Replici repetate în gând îndreptăţeau
jocul complex şi neîntrerupt al buzelor noastre,
depărtându-se supărate, apropiindu-se împăcate.

    (din volumul de poezii “Din oricâte clepsidre”, 2009)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: