Posted by: Ciprian Muntean | 14 April 2011

Asperităţile tăcerii

Aurul în stare coloidală nuanţează
în rubiniu vaza de sticlă, în care
margarete învoalte sunt mişcate anevoios
de curentul de aer, stârnit de geamul întredeschis.

Ne oprim din săruturi, mâinile noastre
şlefuiesc asperităţile tăcerii, atingându-se delicat.
Îţi laşi capul pe umărul meu, priveşti în beznă.

Stelele se rostogoloesc pe străzi stinghere,
ca nişte mărgele dintr-un şirag destrămat.

Şoptim că ne aparţinem unul celuilalt pentru totdeauna,
într-un schimb de promisiuni,
care ne fac de nerecunoscut: doi îmbogăţiţi ai iubirii,
sărăciţi de imposibilitatea de a fi proprietari ai zilei de mâine.

    (din volumul de poezii “Din oricâte clepsidre”, 2009)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: