Posted by: Ciprian Muntean | 14 April 2011

Catedrale imaginare

Închide ochii, înclinǎ-ţi fruntea
şi sprijin-o de fruntea mea,
un singur bloc de gheaţǎ
sǎ izbutim sǎ fim
şi-apoi sǎ ne topim
şi nimeni sǎ observe topirea noastrǎ
şi nimeni sǎ regrete preschimbarea noastrǎ
într-un ocean de lacrimi.

Uşor să te retragi din braţele mele,
gândurile sǎ mi le tulburi,
sǎ tot batǎ clopote în catedrale imaginare,
cǎci sufletele noastre,
într-o algebră ciudată, oricum se însumează.

    (din volumul de poezii “Din oricâte clepsidre”, 2009)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: