Posted by: Ciprian Muntean | 14 April 2011

Cerul mişcându-şi norii, tulburat

Dacă acest copac cu frunze rubinii
şi-ar întinde o creangă spre mine,
nehotărât încă, neîndrăznind încă
să-mi ofere o frunză, numai una,
cu care să tulbur apele pe unde voi trece,
dintre-atâtea frunze n-aş putea alege
una anume, ci aş smulge una după alta,
până i-aş desfrunzi ramul,
lăsându-i-l ca pe un braţ gol, nevrednic, uman,
şi-aş zări cerul mişcându-şi norii, tulburat.

    (din volumul de poezii “Din oricâte clepsidre”, 2009)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: