Posted by: Ciprian Muntean | 14 April 2011

Din oricâte clepsidre

Ca mâine, drumul dintre vis şi nesomn
va rămâne nestrăbătut.

Cum de am reuşit să ajung până la tine,
nici teamă, nici oboseală simţind,
cu chipul frânt de oglinzi clătinate,
mărturisesc: nu ştiu.

Din oricâte clepsidre timpul va curge liniştit,
voi suferi, amintindu-mi cu inima: implacabilul,
impalpabilul scrum al zilelor trǎite alǎturi de tine,
labirintul în care o vreme am fost captiv şi deznǎdǎjduit,
minciunile vieţii, întrerupte de atingeri discrete de mâini,
poarta secretă, ruginită, în dreptul căreia ne întâlneam în amurg,
respiraţia ta uşoarǎ ca suflul exploziei unei pǎpǎdii,
revolta valurilor cotropind malul însemnat cu paşi
într-un târziu, făcându-i uitat conturul.

    (din volumul de poezii “Din oricâte clepsidre”, 2009)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: