Posted by: Ciprian Muntean | 14 April 2011

Faţete

Îmi amintesc venirea ta neanunţată,
trupurile noastre apropiate în cadrul porţii ruginte,
copacii nesiguri în curtea interioară, contrariind
fiecare gest săvârşit, fiecare răsfrângere a cuvintelor,
la cea mai slabă adiere de vânt,
buzele tale mântuite de sărutări,
în ceasul împovărat de infinit.

Cum de am devenit din două suflete îndrăgostite,
două faţete ale unei monezi neconvertibile ?

Regretele mă atacă din toate părţile,
deplâng imaginile pe care mintea mea
le developează în camera-i obscură.

Rămâne neînţelesă faima
pe care mi-o conferă umbra în lumina lunii.

    (din volumul de poezii “Din oricâte clepsidre”, 2009)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: