Posted by: Ciprian Muntean | 14 April 2011

Tatuaj

Roşul aprins al răsăritului se reflectă
în paharele pe care le ciocnim.
Intrăm într-o conversaţie egoistă,
schimbând puţine cuvinte.
Sorbim din obişnuitele cocteiluri de amăgiri şi speranţe.

Îmi spui că ai dat uitării atâtea lucruri modelate de timp,
dar nu şi inelul pe care în joacă l-am făcut
din peţiolul unei frunze şi ţi l-am pus pe deget.

Te îmbrăţişez în dreptul ferestrei de la care
priveşti străzile hărăzite uitării.
Ne admirăm îndelung, redescoperind centrul labirintului.
Ne sărutăm, deprinşi cu scurte magii.
Soarele tatuează umbra chipului meu pe pieptul tău.

    (din volumul de poezii “Din oricâte clepsidre”, 2009)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: