Posted by: Ciprian Muntean | 15 April 2011

Întunecat copac

Îţi arunci văpăile pe căi şerpuitoare,
când luna multiplică umbre pe un zid infinit.

S-a înserat în mine, lipsindu-mi calda ta îmbrăţişare.
Ca un orb care mângâie efigia unei monezi,
ating chipul singurătăţii.

Unde eşti, când de umbra mea, eu stau rezemat
ca de un întunecat copac?

(din volumul de poezii “Venerând trandafirul presat într-o carte”, 2011)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: