Posted by: Ciprian Muntean | 30 April 2011

Labirintul întunecat

Ceasurile ruginite preferau tăcerea şi eu aveam ceva pe suflet
şi nu aveam cui să mărturisesc, căci întristatul meu înger
despica aerul cu aripile-i grele, plutind printre nestemate stele.

Nu puteam accepta labirintul în care eram captiv,
îngustele-i galerii cu unghiuri drepte, dezolante, perfide.

Trăiam cu speranţa că voi evada,
că voi descoperi ieşirea luminată din labirintul întunecat,
până întunericul îl va înghiţi de tot ,
lăsându-mi nedigerată teama
de a mă şti încă în măruntaiele labirintului.

(din volumul de poezii “Venerând trandafirul presat într-o carte”, 2011)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: