Exegeze

Volumul de poezii Venerând trandafirul presat într-o carte, în care nu se vorbeşte decât despre el şi ea, confirmă teza lui Friedrich Nietzsche că iubirea este egoistă, că îndrăgostitul trebuie să fie sigur pe sine, să stea voiniceşte pe picioarele sale, altminteri nici n-ar putea iubi. Femeile, de fapt, nici nu sunt atrase de bărbaţii altruişti(…) Prin abordarea cu talent şi inteligenţă a unei teme despre care, aparent, nu mai e nimic nou de spus, prin prospeţimea imaginilor poetice, prin asociaţiile inedite de termeni şi idei, prin cadenţele pe care cititorii sunt invitaţi să le descopere singuri, Ciprian Muntean se prezintă cu acest volum ca un poet matur, format, consacrat, a cărui evoluţie merită a fi urmărită în continuare. ” – Simion Danila

* În volumul de poezii Amintindu-mi cu inima , Ciprian Muntean concentrează expresia, metaforizează comunicarea cu atributele comunului, producând texte de înaltă ţinută artistică.

* Există un spaţiu dincolo de vocabule, dincolo de imaginea poetică, în care Ciprian Muntean trebuie înţeles ca un poet al întrebărilor majore, al înţelepciunii, al echilibrului matur. E un poet pentru care existenţa se constituie din chiar echilibrul între ins şi durată: “această viaţă acceptată cu speranţe/ şi consumată de iubiri şi adversităţi,/ obiect al interesului comun a doi negociatori,/ timpul şi eu”.

* Volumul de poezii Minunata civilizaţie a îndrăgostiţilor confirmă o stăpânire excelentă a regulilor limbajului poetic, un simţ artistic specific poeţilor veritabili. Cartea se recomandă prin fiecare poem şi certifică din nou că ne aflăm în preajma unui artist al cuvântului. – Livius Petru Bercea

Clepsidrele poetului Ciprian Muntean sugerează ideea unui timp care, aşa cum au intuit poeţii înainte ca marii savanţi ai lumii să o demonstreze, nu curge liniar.(…) La Ciprian Muntean, timpul este „pahar de cristal”, prins în clepsidră, omul e asemănat cu „o cruce de lemn înghiţită de ape/ şi redată malurilor, târziu/ abia după ce va fi osificată”. Orologiile sunt de nisip, simbol al efemerului, ca şi zidurile castelului care se surpă înlăuntrul poetului, lovite de fluviul secundelor reci. – Cristian Ghinea

Se remarcă la Ciprian Muntean un fel de prozaicitate liricizantă, poetul “povesteşte”, dar o face cu sufletul, iar poveştile lui sunt despre dragoste şi îndrăgostiţi, povesteşte depre impresii trăite în timp, valurile mării şi ale timpului, despre trupurile îndrăgostiţilor, despre capul ei pe umărul lui. Se mai poate vorbi apoi la Ciprian Muntean despre o ştiinţă a titlurilor şi finalurilor de poem, o artă care în ultimul timp s-a cam uitat. (…) Avem în faţă în fapt şi o poezie de notaţie: poetul notează pe sufletul imaculat al foii de hârtie impresii despre oameni şi lucruri întâlnite în timp, “asperităţile tăcerii”, mişcările magistrale ale sufletelor îndrăgostite, otrava timpului. – Remus Valeriu Giorgioni

Volumul de poezii Minunata civilizatie a îndrăgostiţilor mi-a dat clar semnalul că mă aflu în preajma unui poet autentic: există mugurii unui limbaj poetic ce se singularizează, devine adică unic, e pe cale să devină, să îşi capete justificare în interiorul circumscrierii sale. – Ioan Ardeleanu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: