Posted by: Ciprian Muntean | 19 July 2012

Arcade

Arcadă dupa arcadă, coloane de meri înfloriţi, deschid,
iar eu străbat printre aceştia, poteca întunecată,
fără a privi înapoi spre ruinele regretelor.

Fug, mă ascund, vreau să fiu singur.
Soarele îmi citeşte gândurile, mi se împotriveşte
în locul în care mi-am abandonat umbra.

Cad înfrânt lângă o apă, ochii mei scânteiază.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: