Lumina sufletului ei se reflecta
în diamantul neşlefuit al clipei în care
îşi trecea mâna prin părul negru şi atingea
cu vârful degetelor stelele din cerul vălurit al nopţii.
Rostea numele meu şi valurile tăcerii
se retrăgeau de la malurile inimilor noastre,
iar eu mă întrebam: câte carate să fi avut clipa în care
i-am văzut ochii, de culoarea iubirii nemărturiste?
Ciprian Muntean 
Leave a comment